Identificarea și tratarea afecțiunilor plantelor de canabis

Ca orice altă cultură, canabisul poate fi supus dăunătorilor, infecțiilor fungice, virușilor și multor altor probleme, care pot afecta dimensiunea și calitate recoltei tale. De exemplu, este esențial să știi cum să deosebești deficiențele de nutrienți de putrezirea rădăcinilor și de mucegai pentru a putea trata din timp o afecțiune și pentru a minimiza efectul acesteia asupra sănătății plantei tale.

Probleme privind nutrienții

Atât supra-alimentarea, cât și sub-alimentarea creează un stres plantei, putând determina apariția unor simptome precum frunzișul decolorat sau malformat și creșterea întârziată. Printre cele mai frecvente probleme ale canabisului privind nutrienții se numără:

Deficiențe de nutrienți

Cultivatorul neexperimentat are impresia de cele mai multe ori că planta de canabis are nevoie doar de trei nutrienți: azot (N), fosfor (P) și potasiu (K). Și, deși acești macronutrienți sunt într-adevăr esențiali pentru o creștere sănătoasă, planta de canabis are nevoie de un amestec complex de nutrienți macro, secundari și micro pentru a alimenta atât creșterea vegetativă, cât și înflorirea. Atunci când planta ta nu primește cantitatea potrivită de nutrienți, aceasta dezvoltă deficiențe care provoacă moartea frunzelor tinere și bătrâne, și decolorarea acestora.

Deficiențele de nutrienți sunt cauzate de obicei de o alimentare insuficientă, de un dezechilibru al pH-ului și de blocajul nutrițional. Dacă nu este tratată, o deficiență de nutrienți poate bloca grav dezvoltarea unei plante și poate reduce atât calitatea, cât și mărimea producției.

Simptomele exacte ale deficiențelor de nutrienți variază în funcție de nutrientul de care planta ta are nevoie. Printre cele mai comune simptome se numără:

• Moartea frunzelor tinere și bătrâne
• Frunze îngălbenite sau maronii
• Tulpini roșii sau purpurii
• Frunze pătate sau uscate
• Frunze cu vârfuri și margini curbate
• Alungire
• Frunze și tulpini deformate

Unele deficiențe de nutrienți pot fi remediate prin modificarea cantității de hrană pe care o administrezi plantelor. Cu toate acestea, în cazurile în care este vorba de un dezechilibru al pH-ului și/sau de o blocare nutrițională, plantele vor avea nevoie de tratamente diferite.

Arderea provocată de nutrienți

Opusul unei deficiențe - arderea provocată de nutrienți - are loc atunci când planta primește mai mulți nutrienți decât are nevoie. Supra-alimentarea reprezintă o cauză evidentă, dar și dezechilibrele de pH sau blocarea nutrițională reprezintă cauze des întâlnite. Printre semnele caracteristice ale arderii provocată de nutrienți se numără frunzele cu margini și vârfuri uscate, maronii și uneori curbate.

Trebuie să urmezi un calendar strict de hrănire și să verifici nivelurile de pH și CE înainte și după fiecare hrănire pentru a te asigura că plantele tale nu doar că primesc nutrienți, dar sunt și capabile să îi absoarbă în mod corespunzător.

Este demn de remarcat faptul că arderea provocată de nutrienți este de obicei asociată doar cu utilizarea îngrășămintelor chimice. Substanțele nutritive organice, care au o formulă cu eliberare lentă, nu provoacă de obicei arderi, deoarece necesită mai mult timp pentru a fi descompuse și absorbite de planta ta.

Blocajul nutrițional

Blocajul nutrițional este cauzat de o reacție chimică între plantă, mediul de creștere și îngrășământul administrat. Această reacție inhibă capacitatea plantei de a absorbi nutrienții din mediul de creștere, lucru care are drept rezultat o deficiență de nutrienți.

Blocajul nutrițional apare de obicei atunci când folosești îngrășăminte chimice concentrate pe perioade lungi de timp. Urmele de nutrienți și sărurile din îngrășământ se pot acumula în mediul de creștere, modificându-i pH-ul și interferând cu capacitatea plantei de a absorbi nutrienți pe viitor.

De obicei, blocajul nutrițional este tratat prin spălarea mediului de creștere cu apă cu un pH echilibrat și reluarea regimului de hrănire. De asemenea, mulți cultivatori optează pentru o cantitate mai mică de hrană pentru a evita să se confrunte din nou cu aceeași problemă.

Probleme privind pH-ul

Spre deosebire de alte plante, canabisul este capabil să absoarbă substanțele nutritive doar atunci când pH-ul are anumite valori; dacă solul, apa sau îngrășământul tău nu se încadrează în aceste valori, planta ta nu se va putea hrăni în mod corespunzător. Nu numai că vei irosi nutrienți costisitori, dar s-ar putea să te confrunți și cu deficiențe de nutrienți și/sau un blocaj.

Plantelor de canabis le place să crească într-un sol ușor acid, cu un pH optim de aproximativ 6 - 7. Cu toate acestea, am constatat că o anumită fluctuație între valorile 6 și 7 optimizează capacitatea canabisului de a absorbi o varietate de nutrienți macro, secundari și micro.

În instalațiile hidroponice sau fără sol, canabisul se dezvoltă cel mai bine atunci când pH-ul are o valoare situată între 5,5 - 6,5. Din nou, o oarecare fluctuație poate ajuta planta să absoarbă corect o gamă largă de nutrienți.

Semnele udării excesive sau insuficiente

Udarea insuficientă sau excesivă a canabisului interferează cu multe dintre procesele biologice ale plantei, provocând stres și creștere întârziată. De asemenea, solul prea umed sau prea uscat atrage dăunători, cum ar fi musculițele, acarienii și alții, în funcție de condiții.

Din nefericire, planta udată excesiv și insuficient dezvoltă aceleași simptome; frunzele sale cad și, în timp, vor începe să se ofilească și să moară. Totuși, solul îți va spune adesea unde greșești; dacă este foarte uscat, înseamnă că nu uzi suficient, iar dacă este umed și noroios, probabil că exagerezi.

Pentru a evita udarea excesivă sau insuficientă, nu uita:

• Să testezi pământul cu vârful degetului și să uzi doar atunci când solul este complet uscat.
• Asigură-te că planta crește într-un sol ușor, bine aerisit, în ghivece cu suficiente orificii pentru drenaj.
• Defoliază plantele pentru a îmbunătăți fluxul de aer în jurul solului, astfel încât acesta să se usuce mai repede.
• Citește ghidul nostru despre cum să uzi corect planta de canabis.

Probleme privind rădăcinile

Rădăcinile nu numai că ancorează planta, dar ele absorb oxigenul, apa și nutrienții din mediu și le transportă până la tulpină, frunze și flori. De asemenea, rădăcinile plantei stochează și eliberează energia produsă în timpul fotosintezei pentru a alimenta creșterea și pentru a face față leziunilor, după caz.

Printre cele mai frecvente probleme privind rădăcinile se numără:

Plantele cu rădăcini prea mari

Planta începe să aibă rădăcini prea mari atunci când recipientul în care este plantată nu mai oferă suficient spațiu. Rădăcinile vor crește în jurul circumferinței ghiveciului său, formând un nod strâns. Acest lucru nu numai că stresează planta, dar îi afectează și capacitatea de a absorbi apă și nutrienți, ceea ce poate cauza deficiențe, dezechilibre de pH și blocaj nutrițional.

Dacă plantele tale au rădăcini prea mari, va trebui să le muți în recipiente pe măsură. Când faci acest lucru, încearcă să descurci rădăcinile (atunci când este posibil). În cazuri grave, s-ar putea să trebuiască să tai rădăcinile folosind o foarfecă ascuțită sau un cuțit. După transplant, acordă-le plantelor tale cel puțin o săptămână pentru a se recupera și pentru a-și reveni din stresul cauzat de transplant.

Pentru a evita situațiile de acest gen pe viitor, mută plantele în alte ghivece în mod regulat și la momentul potrivit, adică exact înainte ca rădăcinile să atingă circumferința recipientului. Răsadurile, de exemplu, pot fi transplantate după ce au o anumită înălțime și au dezvoltat frunze adevărate care acoperă circumferința ghivecelor lor inițiale.

Putrezirea rădăcinilor

După cum sugerează și numele, putrezirea rădăcinilor se caracterizează prin rădăcini putrede și bolnave. În cazul creșterii în sol sau în fibră de cocos, această problemă este cauzată de un drenaj deficitar sau de o udare excesivă, ambele cauzând acumularea de apă stagnantă în jurul rădăcinilor, creând un teren propice pentru bacterii sau ciuperci.

În cazul instalației hidro, putrezirea rădăcinilor este cauzată de obicei de căldură, de infiltrații de lumină, de lipsa oxigenului din apă sau de materia aflată în curs de descompunere din rezervorul de apă. Toate aceste cauze creează un mediu propice pentru bacterii și ciuperci (cum ar fi Fusarium) în rezervorul tău de apă.

Rădăcinile putrezite au un aspect maroniu și vâscos, și uneori miros urât. La suprafața solului, plantele cu rădăcini putrezite vor avea un apect căzut și ofilit, dezvoltând un frunziș galben sau alb. Putrezirea rădăcinii poate provoca, de asemenea, deficiențe, deoarece planta se străduiește din greu să preia nutrienții din mediu.

Pentru a trata rădăcinile putrezite, va trebui să administrezi bacterii benefice pentru a combate agenții patogeni. Dacă cultivi în sol, va trebui să muți planta într-un recipient nou, cu sol proaspăt, asigurându-te că solul este bine aerisit și că ghiveciul are suficiente orificii pentru drenaj. Dacă vrei să cultivi într-un mediu hidroponic, va trebui să cureți și să dezinfectezi întreaga instalație, să creezi un nou rezervor cu mult oxigen și să remediezi orice infiltrații de lumină sau probleme privind căldura.

Problemele de mediu ale plantei de canabis

Indiferent dacă vrei să cultivi în interior sau în aer liber, factorii de mediu, cum ar fi temperatura, umiditatea, lumina și fluxul de aer pot stresa plantele atunci când nu sunt ținuți sub control.

Temperatura ridicată sau frigul

Planta de canabis preferă temperaturi diferite în diferite etape ale ciclului său de viață. Atunci când temperaturile sunt prea ridicate, planta va dezvolta frunze curbate, sau un aspect uscat. De asemenea, planta supusă la temperatură înaltă poate dezvolta și pete maronii sau albe de-a lungul marginilor frunzelor.

Primul pas pentru a face față temperaturii ridicate în interior este utilizarea unui ventilator pentru a crea un flux de aer în jurul plantelor și a unui sistem de ventilație pentru a elimina aerul vechi și a-l înlocui cu aer proaspăt și răcoros din exterior. Dacă acest lucru nu este suficient, s-ar putea să fie necesar să folosești aerul condiționat pentru a avea mai mult control asupra temperaturilor din spațiul de cultivare. În cele din urmă, dacă lămpile tale degajă prea multă căldură, probabil că va fi necesar să investești într-un alt sistem de iluminat (cum ar fi cel cu LED).

Frigul îți poate afecta planta în aceeași măsură. Dacă planta ta este expusă la temperaturi sub 15°C, creșterea va fi încetinită (din cauza fotosintezei reduse) și va avea, de asemenea, un risc mai mare de a fi supusă la agenți patogeni, precum mucegaiul. Chiar dacă nu dă semne de stres, plantele care cresc în temperaturi scăzute nu sunt la fel de productive precum cele cultivate la temperaturi optime.

Pentru a evita aceste probleme, urmează sfaturile noastre privind temperatura și umiditatea, și nu uita să:

• Folosești un termometru și un higrometru pentru a măsura temperatura și umiditatea din camera de creștere.
• Folosești ventilatorul pentru a crea un flux de aer în jurul plantelor tale.
• Folosești un sistem de ventilație pentru circulația aerului.
• Folosești lămpi de creștere cu LED.

Dacă ești o persoană care cultivă în aer liber și te confrunți cu probleme privind căldura sau frigul, trebuie să urmărești schimbările meteorologice și să muți plantele în interior atunci când temperaturile urmează să scadă sau să crească în mod excesiv. De asemenea, ia în considerare utilizarea unei sere sau a unui politunel pentru un control mai mare asupra temperaturii și/sau umidității.

Arderea provocată de lumină

Arderea provocată de lumină este o problemă comună pentru cultivatorii neexperimentați care nu dispun de suficient spațiu. Aceasta apare atunci când planta de canabis se apropie prea mult de luminile de creștere, lucru care cauzează înălbirea mugurilor (în timpul înfloririi) și îngălbenirea frunzelor.

Din fericire, tratarea arsurilor cauzate de lumină este, de obicei, destul de simplă; trebuie doar să muți luminile mai departe de planta ta. Dacă acest lucru nu reprezintă o opțiune, îți recomandăm să folosești LST pentru a încuraja plantele să crească în lateral și nu în înălțime.

Dacă cultivi în aer liber, nu trebuie să îți faci griji cu privire la arsurile provocate de lumină; soarele este prea departe pentru a provoca daune majore plantelor tale. Totuși, dacă ai tendința de a-ți cultiva răsadurile în interior, nu uita să aclimatizezi treptat plantele tinere la lumina soarelui pentru a evita orice problemă.

Daunele provocate de vânt

Canabisul adoră să crească în bătaia vântului. Din nefericire, vânturile puternice pot provoca pagube ireparabile plantei tale, distrugând frunzișul sănătos, rupând ramurile înmugurite sau dezrădăcinându-le cu totul.

Din fericire, persoanele care cultivă în interior nu trebuie să își facă griji cu privire la daunele provocate de vânt. Însă există câteva lucruri pe care le poți face pentru a-ți proteja plantele de vânt în aer liber:

• Plantează exemplarele unele lângă altele, aproape de garduri, straturi de grădină înălțate sau pereți care pot servi pe post de protecție.
• Taie și antrenează-ți plantele. Plantele scurte și stufoase sunt mai puțin susceptibile de a se răsturna în bătaia vântului.
• Cultivă trifoi și lucernă în jurul rădăcinilor plantelor tale pentru a preveni dezrădăcinarea.
• Evită să fixezi plantele de canabis cu araci; plantele tale au nevoie de flexibilitate pentru a se mișca odată cu vântul și pentru a evita ruperea.

Tipuri de mucegaiuri: Putrezirea mugurilor și făinarea

Mucegaiul reprezintă o problemă majoră pentru cultivatorii de canabis. Nu numai că lasă plantele fără vlagă, dar unele tipuri de mucegaiuri afectează mugurii în mod direct, distrugându-i înainte de a avea măcar șansa de a-i recolta. Cele mai frecvente tipuri de mucegaiuri care afectează canabisul sunt făinarea și Botrytis (putrezirea mugurilor).

După cum sugerează și numele, făinarea lasă o pulbere fină, albă, asemănătoare făinii, pe suprafața frunzelor plantei tale. În cele din urmă, mucegaiul se răspândește în restul plantei, întrerupând fotosinteza și îngălbenind încet frunzele, înainte de a le ucide complet. În stadii avansate, făinarea poate lăsa pe planta ta mici spori negri care se pot transmite prin aer și se pot răspândi. Nu există nicio modalitate de a vindeca complet o plantă infectată; va trebui să lupți împotriva mucegaiului cu un fungicid organic și să încerci să minimalizezi răspândirea acestuia, lăsând în același timp să crească secțiunile sănătoase ale plantei tale.

Oidioprot - fungicid organic

Oidioprot - fungicid organic

Cumpără Oidioprot - fungicid organic

Botrytis, cunoscută și sub numele de putrezirea mugurilor, se cuibărește, în general, la baza tulpinii unei plante și își croiește încet drum spre ramuri, eliminând orice muguri cu care intră în contact. Primele semne ale unei infecții cu Botrytis sunt frunzele uscate, ofilite și decolorate de pe muguri sau de pe ramuri. Inspectează atent mugurii afectați și vei găsi mucegai cenușiu sau albăstrui care crește pe ei. Pe măsură ce se maturizează, Botrytis va produce spori mici și negri, care se pot răspândi prin contact direct sau prin aer.

Combaterea mucegaiului este dificilă. Primul lucru pe care va trebui să îl faci este să evaluezi infecția cu care se confruntă planta ta. Mai apoi, poți decide dacă merită să încerci să o salvezi sau nu.

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR FUNGICE

O infecție fungică poate fi dăunătoare pentru mărimea și calitatea recoltei tale. Din păcate, problemele fungice sunt foarte frecvente atât în interior, cât și în aer liber. Adică: prevenirea este esențială.

Ofilirea răsadurilor

Ofilirea răsadurilor este o problemă fungică comună care afectează cel mai frecvent plantele tinere. De obicei, este cauzată de ciupercile Pythium, Botrytis și Fusarium (mai multe informații mai jos). Fie că sunt prezente în solul tău sau aduse în camera de cultură/grădină de către o altă plantă, aceste ciuperci atacă tulpinile răsadurilor tinere, făcându-le să devină moi și omorându-le în mai puțin de 24 de ore.

Septorioza

Cunoscută și sub numele de pătarea brună a frunzelor, septorioza este o ciupercă care atacă frunzele plantelor, cauzând pete galbene sau maronii. De obicei, atacă planta imediat după înflorire și apare pe frunzele inferioare. Dacă nu este tratată, septorioza își croiește drum în restul plantei; deși de obicei nu atacă mugurii, poate distruge o mulțime de frunze. Nu numai că stresează planta, dar îi afectează și capacitatea de fotosinteză, împiedicându-i creșterea și reducând producția.

Fuzarioza

Fuzarioza este o ciupercă mortală, capabilă să distrugă o întreagă cultură de canabis. Poate rămâne latentă în sol timp de ani de zile și să lovească fără niciun simptom, astfel fuzarioza este greu de detectat. Atunci când atacă, țintește direct rădăcinile, provocând putrezirea acestora și, în același timp, întreruperea fluxului de substanțe nutritive și de apă spre plantă. Plantele afectate vor cădea, se vor ofili și - uneori în doar câteva zile - vor muri. Nu există niciun leac pentru fuzarioză, iar cultivatorilor care se confruntă cu această ciupercă le este recomandat să își distrugă culturile, să arunce pământul și ghivecele, să își dezinfecteze spațiul de creștere și să înceapă o cultură cu totul nouă.

Pythium

Pythium este un tip de algă parazită, clasificată anterior ca ciupercă, care atacă rădăcinile plantelor de canabis. Este una dintre principalele cauze ale putrezirii rădăcinilor. Deși Pythium poate ataca plantele de canabis în orice stadiu de viață, răsadurile sunt deosebit de expuse riscului datorită mediului umed în care se află.

Dacă vrei să cultivi într-o instalație hidro, ai un avantaj în plus atunci când vine vorba de depistarea unei infestări cu Pythium; decolorarea maronie și o masă pufoasă, lipicioasă sau vâscoasă în jurul rădăcinilor unei plante reprezintă simptome ale putrezirii rădăcinilor. Ca să nu mai vorbim de faptul că Pythium este responsabilă pentru aproape 90% din cazurile de putrezire a rădăcinilor.

Din nefericire, dacă vrei să cultivi în sol sau în sisteme hidro pasive (cum ar fi cocosul sau perlitul), detectarea ciupercii Pythium este extrem de dificilă, deoarece provoacă o mulțime de simptome deasupra solului care te pot induce în eroare.

Alternaria

Se estimează că infestările cu Alternaria sunt responsabile de deteriorarea a până la 20% din toate culturile agricole.

Alternaria iubește condițiile calde și umede. De asemenea, aceasta vizează plantele care cresc în soluri sărace, cele care au avut alte probleme fungice în trecut sau cele care suferă de un deficit nutrițional. Deși poate lovi în orice etapă a ciclului de viață al unei plante, Alternaria tinde să afecteze cel mai mult plantele înflorite. Un simptom al unei infestări cu Alternaria îl reprezintă petele de culoare maro-violet cu margini galbene de pe frunziș. Uneori, poți detecta și mici spori negri care îți acoperă frunzele (cunoscuți sub numele de conidii).

Din păcate, nu există nicio modalitate de a trata Alternaria. Este o ciupercă transmisă prin semințe, care se răspândește rapid de la o plantă la alta, lăsând fructele infectate și necomestibile.

Verticillium

Verticillium este o altă ciupercă devastatoare pentru plante. Aceasta poate rămâne latentă în sol ani de zile înainte de a germina și de a ataca rădăcinile plantei tale. În cele din urmă, ciuperca se înmulțește în xilema - țesutul vascular care transportă apa și substanțele nutritive de la rădăcini la restul plantei.

Pe măsură ce crește, ciuperca blochează xilemul, afectând fluxul de apă și nutrienți, cauzând moartea și ofilirea unor părți ale plantei (inclusiv a frunzelor, ramurilor și florilor). Verticillium poate provoca, de asemenea, o decolorare brună în jurul tulpinii, aproape de sol.

La fel ca multe alte ciuperci, Verticillium se răspândește rapid și provoacă daune serioase plantelor pe care le afectează. Dacă o depistezi în grădină, cel mai bine este să elimini plantele infectate și să îți sterilizezi echipamentul de cultivare pentru a evita răspândirea ciupercii. Pentru a evita viitoarele infecții, trebuie să îndepărtezi tot stratul vegetal.

Virușii plantelor de canabis

Din păcate, virușii pot fi greu de detectat, mai ales pentru cultivatorii neexperimentați, și pot provoca pagube serioase într-o perioadă scurtă de timp.

Virusul mozaic al tutunului

Identificat pentru prima dată în plantațiile de tutun, virusul mozaic al tutunului (TMV) provoacă frunze malformate, curbate, cu pete galbene unice, asemănătoare unui mozaic. De asemenea, unele plante pot dezvolta tulpini slabe și decolorate (de obicei roșii sau purpurii), în timp ce altele pot fi purtătoare ale virusului fără a dezvolta niciun simptom. Deși este rar, virusul mozaic al tutunului nu are leac. Dacă îl depistezi în grădina ta, cel mai bine ar fi să elimini plantele infectate pentru a evita răspândirea virusului.

Identificarea dăunătorilor comuni ai canabisului

Dăunătorii reprezintă o problemă comună pentru cultivatorii de canabis, în special în aer liber.

Musculițele

Musculițele sunt gândaci mici, negri, care seamănă foarte mult cu muștele de fructe. Spre deosebire de alți dăunători, nu atacă frunzele sau florile unei plante. Cu toate acestea, larvele lor trăiesc în solul plantelor tale și le mănâncă încet rădăcinile. În timp, acest lucru poate provoca îngălbenirea frunzelor, ofilirea, simptome de deficiențe nutritive și o creștere întârziată.

Din nefericire, musculițele reprezintă o problemă frecventă pentru cultivatorii de canabis. Larvele lor pot fi prezente în solul cumpărat din magazin, dar udarea excesivă și nivelurile ridicate de umiditate atrag, de asemenea, aceste insecte mici și enervante în grădina sau în camera de creștere.

Din fericire, musculițele nu sunt cei mai răi dăunători. Uleiul de neem, pământul de diatomee, precum și bacteriile și insectele benefice (cum ar fi Bacillus thuringiensis și gărgărițele) pot ține la distanță musculițele.

Acarienii

Acarienii reprezintă un alt dăunător care poate face ravagii în recolta ta. Acești păianjeni mici sunt fie negri, fie roșii și adoră condițiile calde și uscate. Cel mai rău lucru este că acești acarieni minusculi se reproduc extrem de rapid (femelele depun până la 20 de ouă pe zi, timp de 2 - 4 săptămâni), ceea ce înseamnă că trebuie să elimini rapid o infestare pentru a minimiza pagubele.

Printre simptomele inițiale se numără pete mici și urme punctiforme pe frunze, precum și pânze fine albe pe partea inferioară a frunzișului (care se pot răspândi mai târziu pe întreaga plantă). Dacă nu sunt îndepărtați, acești acarieni pot ucide frunzele, împiedicând creșterea plantei și reducându-i randamentul.

Acarienii sunt deosebit de rezistenți la o mulțime de pesticide comerciale. Pentru a trata o infestare cu acarieni, îți recomandăm să tai frunzele afectate, să îți speli plantele cu un amestec de ulei de neem și apă, și să folosești gărgărițele pentru a ucide acarienii și pentru a preveni o infestare viitoare.

Afidele

Afidele reprezintă unul dintre cei mai distructivi dăunători care afectează plantele, inclusiv canabisul. La microscop, aceste insecte arată ca niște lăcuste sau greieri minusculi verzi, negri, roșii sau albi, care variază în dimensiune de la 1 la 10 mm.

Femelele eclozează de obicei la începutul primăverii, iar numărul lor crește rapid în doar câteva săptămâni. Odată ce și-au găsit drumul în camera ta de creștere sau în grădina ta, se vor hrăni cu plantele tale, lăsând în urmă o substanță asemănătoare sevei pe frunze, tulpini și flori (cunoscută sub numele de nectar). Nectarul atrage furnicile și mucegaiul, ambele îți pot afecta plantele și pot lupta împotriva insectelor prădătoare precum gărgărițele, permițând infestarea inițială cu afide să se agraveze.

Afidele nu numai că ucid frunzișul sănătos, dar pot răspândi boli de la o plantă la alta. Ca și în cazul acarienilor sau al ciupercilor, îți recomandăm să tai frunzișul afectat, să îți speli plantele cu un amestec de apă și ulei de neem, și să introduci insecte prădătoare benefice pentru a lupta împotriva afidelor și a le împiedica să se întoarcă.

Minerii de frunze

Minerii de frunze sunt larvele unei varietăți de insecte care - după cum sugerează și numele lor - se cuibăresc în frunze pentru a se hrăni și a crește. De obicei, arată ca niște viermi mici, având o dimensiune de 1 mm și o culoare galben pal sau verde.

Minerii de frunze tineri se ascund de obicei în sol în timpul iernii și apar primăvara. Odată ajunși la maturitate, își vor croi drum până la frunze pentru a depune ouă. Acest nou lot de urmași va ecloza și se va hrăni cu frunzele până la căderea acestora.

Minerii de frunze lasă linii albe sau galbene caracteristice pe frunzele din care s-au hrănit. La fel ca în cazul acarienilor și afidelor, va trebui să îndepărtezi frunzele afectate, să îți speli plantele cu un amestec de apă și ulei de neem și să folosești insecte prădătoare pentru a face față minerilor de frunze.

Omizi

Există peste 20.000 de specii de omizi și toate au ceva în comun: îți pot distruge complet canabisul.

Indiferent dacă sunt larve de molii sau fluturi, omizile se vor hrăni cu plantele tale și, în timp, își vor face casă din ele (cel puțin temporar). Majoritatea omizilor vor mânca și își vor depune ouăle pe frunze, dar sunt capabile să îți găurească chiar și tulpinile.

Singura modalitate de a-ți proteja plantele împotriva omizilor este să le inspectezi în mod regulat cu o lupă sau cu un microscop de bijutier și să îndepărtezi orice omizi și ouăle lor (care pot fi de culoare neagră, albă sau roșie). De asemenea, ai grijă la orificii în tulpini și urme maro, care sunt semne clare ale omizilor.

Alte probleme frecvente ale plantelor de canabis

O varietate de alte probleme pot apărea în camera de creștere, de la revegetare la polenizare. Iată ce trebuie să știi pentru a preveni aceste probleme specifice canabisului.

Hermafrodiți și banane

Canabisul este dioic, ceea ce înseamnă că produce atât plante cu organe reproducătoare masculine, cât și plante feminine. Hermafrodiții, totuși, pot produce ambele organe sexuale pe aceeași plantă. Acest lucru poate fi rezultatul geneticii, manipulării semințelor sau stresului.

Hermafroditismul este un instinct de supraviețuire. Producția de canabis sinsemila este departe de a fi naturală - femelele sunt lăsate nepolenizate pentru perioade extrem de lungi de timp în încercarea de a-și împinge producția de rășină la maximum, îmbunătățind aroma și potența fructelor lor. Din păcate, aceste perioade lungi de înflorire (precum și factorii de stres de mediu, cum ar fi umiditatea și temperatura incorecte, iluminarea slabă, hrănirea necorespunzătoare și problemele privind pH-ul) pot determina o femelă să dezvolte organe reproducătoare masculine cunoscute sub numele de „banane”, într-o încercare finală de a se reproduce.

Descoperirea hermafrodiților nu este grea dacă știi ce să cauți. Va trebui să le observi rapid pentru a evita ca acestea să-ți polenizeze femelele și să-ți strice întreaga recoltă.

Revegetarea

O plantă de canabis înflorită poate reveni la etapa de vegetație dacă îi întrerupi ciclul de lumină. În timp ce cultivatorii neexperimentați își pot revegeta plantele din greșeală, cultivatorii experimentați fac acest lucru uneori intenționat pentru a obține mai multe recolte de la aceeași plantă. Deși sună grozav, revegetarea are riscurile ei; plantele revegetate tind să fie mai puțin productive și pot prezenta semne de hermafroditism.

Plante polenizate

Polenizarea este păcatul primordial al cultivării canabisului sinsemila. Odată ce femelele tale sunt polenizate, vor înceta să producă rășină și își vor investi toată energia în dezvoltarea semințelor. Un semn revelator al unei femele polenizate sunt bracteele umflate. Ia o pensetă și deschide o bractee; dacă are o sămânță înăuntru — ai o plantă polenizată.

Din păcate, nu poți face nimic pentru a inversa polenizarea. Tot ce poți face este să sacrifici masculii, să analizezi cât de polenizate sunt celelalte femele și să decizi dacă vei începe sau nu o cultură de la 0.