Canabis Medicinal 101: Tot Ce Trebuie Să Știi Despre Marijuana Medicinală

Index:

Subiectul canabisului medicinal este unul foarte în vogă. Cu toate acestea, înțelegerea canabisului și a modului în care acesta oferă multiple beneficii pentru sănătate poate fi destul de dificil. În acest articol, vom analiza în detaliu marijuana medicinală și tot ce trebuie să știi despre aceasta.

CE ESTE CANABISUL?

Canabisul este un gen de plantă înfloritoare care aparține familiei Cannabaceae, împreună cu hameiul și arborii Celtis. Plantele de canabis sunt dioice (ele dezvoltă în mod separat plante de sex masculin și plante de sex feminin), iar majoritatea produselor de canabis pe care le consumăm, fie în scopuri recreaționale, fie în scopuri medicinale, provin din florile plantelor de sex feminin.

Există o mulțime de discuții referitoare la adevărata taxonomie a plantelor de canabis. Cu toate acestea, plantele de canabis sunt împărțite, în general, în următoarele specii: canabis indica, canabis sativa și canabis ruderalis.

Originea exactă a plantei de canabis este adesea dezbătută, deși se crede că este o plantă nativă din Asia Centrală. Utilizarea sa datează de secole, atât în scopuri medicinale, cât și în scopuri recreative.

Uneori, canabisul este denumit și "cânepă". Cu toate acestea, atunci când folosim termenul de cânepă ne referim, în general, la plantele de canabis cultivate și crescute pentru fibre, în scopuri nutriționale sau medicinale. Aceste plante conțin de obicei cantități mici de THC.

ÎNȚELEGEREA COMPUȘILOR CANABISULUI

Planta de canabis conține peste 400 de compuși chimici diferiți. Peste 100 dintre aceștia sunt canabinoide, compuși care pot acționa direct sau indirect asupra receptorilor canabinoizi.

Cele mai cunoscute două componente ale canabisului sunt THC-ul (tetrahidrocanabinol) și CBD-ul (cannabidiol). THC-ul este componenta principală găsită în marijuana și este cea care îi conferă efectele psihoactive. CBD-ul, pe de altă parte, se găsește în concentrații mai mari la soiurile de cânepă sau de canabis care au fost cultivate în mod special pentru a fi bogate în canabinoizi.

Pe măsură ce plantele de canabis se maturizează, compoziția chimică a acestora se modifică. La început, plantele produc acid cannabigerol (CBGA), care este canabinoidul părinte al tuturor celorlalte canabinoide. Mai apoi, enzimele speciale descompun CBGA și îl folosesc pentru a produce alți acizi canabinoizi, precum acidul tetrahidrocanabinolic (THCA), acidul cannabidiolic (CBDA) și acidul canabicromenic (CBCA). Expunerea la căldură și la lumina UV transformă acești compuși în omologii lor non-acizi, precum THC-ul, CBD-ul, CBC-ul etc.

Pe lângă canabinoide, canabisul conține și alți compuși vitali, cum ar fi terpenele. Acestea se găsesc în uleiurile esențiale ale plantei și joacă un rol vital în aromele unice pe care le emană canabisul.

Fiecare plantă de canabis va avea propria sa compoziție chimică. De exemplu, anumite plante pot avea concentrații mai mari din anumite canabinoide și terpene decât altele. Acest lucru se datorează geneticii diferite a soiurilor.

INDICA VS. SATIVA: CARE ESTE DIFERENȚA?

Canabisul indica și Canabisul sativa sunt foarte diferite. Plantele Sativa cresc foarte mari, cu frunze înguste și de un verde deschis, având spații mari între ramuri. Pe de altă parte, plantele Indica sunt mai mici și stufoase, cu o culoare verde închis și cu distanțe internodale mici.

Pe lângă faptul că arată foarte diferit, plantele de canabis indica și sativa au și efecte foarte diferite; în general, sativele produc o euforie înălțătoare, în timp ce plantele indica sunt mai relaxante și mai sedative. Din păcate, studiile efectuate nu au explicat încă de ce există aceste diferențe, dar este foarte probabil să aibă legătură cu compoziția chimică diferită a celor două specii.

EFECTUL DE ANTURAJ

O mulțime de cercetări în domeniul canabisului se concentrează pe examinarea efectelor unor compuși izolați. Și, deși acest lucru ne lămurește anumite curiozități legate de acești compuși, a ridicat și o mulțime de întrebări cu privire la proprietățile unice ale canabisului.

Termenul "efectul de anturaj" a fost descris pentru prima dată de Raphael Mechoulam, un cercetător important din domeniul canabisului din Israel. În 1998, Mechoulam și o echipă de colegi au descris efectul de anturaj în lucrarea^[1] publicată în Jurnalul European de Farmacologie. Lucrarea a arătat cum efectele canabisului nu sunt influențate doar de substanțele chimice individuale din canabis, ci și de modul în care aceste substanțe chimice interacționează în interiorul corpului.

Un exemplu simplu al efectului de anturaj poate fi observat în interacțiunea dintre THC și CBD. Numeroase studii au arătat că CBD-ul poate reduce^[2] unele dintre efectele psihoactive ale THC-ului, prin limitarea capacității chimice de a se lega de receptorii CB1 din creier și corp. În acest sens, CBD-ul poate ajuta la reducerea efectelor secundare negative ale THC-ului, cum ar fi anxietatea, paranoia, tulburările cognitive etc.

Alte exemple ale efectului de anturaj pot fi observate atunci când se compară efectele canabinoidelor sintetice izolate, cum ar fi, de exemplu, dronabinolul (THC sintetic pur) cu cele ale canabinoizilor naturali. Efectele dronabinolului s-au dovedit a fi foarte diferite de cele ale THC-ului, iar efectele sale secundare tind să fie mult mai intense și mai prelungite.

Acest lucru poate fi destul de greu de înțeles, având în vedere că dronabinolul este foarte asemănător THC-ului din punct de vedere structural. Cu toate acestea, diferențele puternice dintre efectele dronabinolului și cele ale THC-ului sunt probabil datorate efectului de anturaj, deoarece dronabinolul conține numai THC pur, în timp ce canabisul conține o mulțime de alte componente.

ÎNȚELEGEREA SISTEMULUI ENDOCANABINOID

Pentru a înțelege canabisul medicinal, este vital să înțelegem sistemul endocanabinoid - sistemul care mediază efectele canabisului în corpul nostru.

Când vorbim de sistemul endocanabinoid (ECS) ne putem referi la el ca la un sistem de reglare. De fapt, unele persoane consideră că acesta este principalul sistem homeostatic din organism, responsabil pentru menținerea unui echilibru atent care ne ajută corpul să funcționeze în cel mai optim mod posibil.

În principal, sistemul este compus din trei componente principale:

• Endocanabinoidele, precum anandamida și 2-AG. Acești compuși sunt asemănători canabinoidelor găsite în canabis, dar sunt produși în mod natural de către organism.

• Receptorii canabinoizi CB1 și CB2, care primesc endocanabinoidele. Receptorii CB1 se găsesc în concentrații mari în creier, în timp ce receptorii CB2 se găsesc în celulele imunitare.

• Enzimele, cum ar fi hidrolaza amidică a acidului gras și citocromul P450, care ajută la sinteza, transportul și metabolizarea canabinoizilor.

Organismul produce endocanabinoide ca răspuns la o gamă largă de factori, printre care se numără exercițiile fizice, stresul, timpul zilei și multe altele. De exemplu, când ne confruntăm cu un eveniment stresant, organismul nostru produce endocanabinoide pentru a ajuta la minimizarea efectelor negative ale stresului.

Aceste endocanabinoide sunt mai apoi transportate și activează anumiți receptori specifici. Pentru a putea vizualiza acest lucru, imaginează-ți că receptorii canabinoizi sunt lacăte, iar endocanabinoidele sunt cheile care deschid aceste lacăte. Când un endocanabinoid activează un receptor, acesta declanșează un răspuns specific în organism.

În prezent, cercetările arată că sistemul endocanabinoid este implicat într-o multitudine de procese corporale. Printre acestea se numără:

• Inflamația și durerea
• Starea de spirit și sexul
• Somnul
• Temperatura corpului și sistemul imunitar
• Digestia
• Răspunsul la stres

CANABISUL SUB FORMĂ DE MEDICAMENT

Sistemul endocanabinoid a fost descoperit în secolul XX, deoarece cercetătorii doreau să înțeleagă mecanismele prin care canabisul produce efectele psihoactive. Astăzi, ECS este considerat a fi o potențială țintă terapeutică pentru o mare varietate de afecțiuni, iar terapiile care au la bază canabisul devin din ce în ce mai populare.

Până în prezent, cea mai mare parte a cercetărilor din domeniul canabisului medicinal s-a concentrat asupra THC-ului și a CBD-ului. THC-ul este un agonist CB1, ceea ce înseamnă că se leagă direct de receptorii CB1. Când acest lucru se întâmplă, acesta oferă o gamă largă de efecte care variază în funcție de modul de administrare, cantitatea administrată, precum și de persoană și de sensibilitatea acesteia la canabis.

Pe de altă parte, CBD-ul este mult mai complicat. Spre deosebire de THC, CBD-ul nu are o afinitate mare pentru niciun receptor canabinoid. În schimb, are efecte asupra serotoninei, vaniloidei, GABA, gamma și o varietate de alți receptori. De fapt, a fost dovedit cum că CBD-ul acționează prin intermediul a 60 de căi moleculare diferite.

Ceea ce face canabisul medicinal este să folosească componentele din canabis pentru a restabili echilibrul sistemului endocanabinoid și, prin urmare, să amelioreze o varietate de afecțiuni și simptomele acestora.

Cu toate acestea, poate fi dificilă înțelegerea canabisului și a modului în care exercită o multitudine de efecte asupra organismului.

STUDII DESPRE MARIJUANA MEDICINALĂ

INFLAMAȚII

Există un număr mare de studii care arată că sistemul endocanabinoid joacă un rol cheie în **reglarea proceselor inflamatorii.^[3] Mai mult decât atât, studiile preliminare au arătat cum canabinoizii pot reduce în cazul animalelor inflamațiile^[4] asociate cu diverse probleme de sănătate. Un review din 2018^[5] sugerează potențialul pe care îl au canabinoizii în ameliorarea simptomelor de osteoartrită, prin catalizarea acțiunilor antiinflamatoare, analgezice și antinociceptive din sistemul endocanabinoid. Cu toate acestea, cercetătorii susțin că au fost efectuate doar câteva studii clinice privind siguranța și eficacitatea canabisului medicinal în acest domeniu.

DURERII

Sistemul endocanabinoid joacă, printre altele, un rol important în modul în care percepem și reacționăm la durere. Cercetările au descoperit receptori canabinoizi în locurile presinaptice^[6] din întregul sistem nervos central și periferic. Canabinoizii care acționează asupra acestor receptori pot modifica transmiterea semnalelor de durere. Prin urmare, canabinoidele au devenit un subiect de interes în tratarea unei largi varietăți de tipuri de durere, incluzând atât durerea nociceptivă cauzată de leziuni, cât și durerea neuropatică cauzată de afecțiuni precum scleroza multiplă.^[7]

AFECȚIUNILOR PIELII

Sistemul endocanabinoid este activ pe toată suprafața pielii^[8] și poate fi activat folosind produse cu administrare locală cu canabis, cum ar fi creme, balsamuri, uleiuri și multe altele. Această descoperire a dat naștere unei industrii uriașe de produse cu canabis cu administrare locală care pot ajuta la acnee, reacții alergice, dermatită, psoriazis și multe altele.

SĂNĂTATE MENTALĂ

Studiile efectuate asupra canabinoizilor în cazul afecțiunilor psihice sunt încă frustrant de limitate, deși studii preliminare au dovedit potențialul neuroprotector^[9] al canabinoizilor. Mai mult decât atât, canabinoizii sunt presupuși a promova neurogeneza^[10] (procesul de creare a celulelor cerebrale noi) în zone cheie ale creierului, zone care sunt asociate cu sănătatea mentală.