Canabis Medicinal 101: Tot Ce Trebuie Să Știi Despre Marijuana Medicinală

Index:

Subiectul canabisului medicinal este unul foarte în vogă. Cu toate acestea, înțelegerea canabisului și a modului în care acesta oferă multiple beneficii pentru sănătate poate fi destul de dificil. În acest articol, vom analiza în detaliu marijuana medicinală și tot ce trebuie să știi despre aceasta.

CE ESTE CANABISUL?

Canabisul este un gen de plantă înfloritoare care aparține familiei Cannabaceae, împreună cu hameiul și arborii Celtis. Plantele de canabis sunt dioice (ele dezvoltă în mod separat plante de sex masculin și plante de sex feminin), iar majoritatea produselor de canabis pe care le consumăm, fie în scopuri recreaționale, fie în scopuri medicinale, provin din florile plantelor de sex feminin.

Există o mulțime de discuții referitoare la adevărata taxonomie a plantelor de canabis. Cu toate acestea, plantele de canabis sunt împărțite, în general, în următoarele specii: canabis indica, canabis sativa și canabis ruderalis.

Originea exactă a plantei de canabis este adesea dezbătută, deși se crede că este o plantă nativă din Asia Centrală. Utilizarea sa datează de secole, atât în scopuri medicinale, cât și în scopuri recreative.

Uneori, canabisul este denumit și "cânepă". Cu toate acestea, atunci când folosim termenul de cânepă ne referim, în general, la plantele de canabis cultivate și crescute pentru fibre, în scopuri nutriționale sau medicinale. Aceste plante conțin de obicei cantități mici de THC.

ÎNȚELEGEREA COMPUȘILOR CANABISULUI

Planta de canabis conține peste 400 de compuși chimici diferiți. Peste 100 dintre aceștia sunt canabinoide, compuși care pot acționa direct sau indirect asupra receptorilor canabinoizi.

Cele mai cunoscute două componente ale canabisului sunt THC-ul (tetrahidrocanabinol) și CBD-ul (cannabidiol). THC-ul este componenta principală găsită în marijuana și este cea care îi conferă efectele psihoactive. CBD-ul, pe de altă parte, se găsește în concentrații mai mari la soiurile de cânepă sau de canabis care au fost cultivate în mod special pentru a fi bogate în canabinoizi.

Pe măsură ce plantele de canabis se maturizează, compoziția chimică a acestora se modifică. La început, plantele produc acid cannabigerol (CBGA), care este canabinoidul părinte al tuturor celorlalte canabinoide. Mai apoi, enzimele speciale descompun CBGA și îl folosesc pentru a produce alți acizi canabinoizi, precum acidul tetrahidrocanabinolic (THCA), acidul cannabidiolic (CBDA) și acidul canabicromenic (CBCA). Expunerea la căldură și la lumina UV transformă acești compuși în omologii lor non-acizi, precum THC-ul, CBD-ul, CBC-ul etc.

Pe lângă canabinoide, canabisul conține și alți compuși vitali, cum ar fi terpenele. Acestea se găsesc în uleiurile esențiale ale plantei și joacă un rol vital în aromele unice pe care le emană canabisul.

Fiecare plantă de canabis va avea propria sa compoziție chimică. De exemplu, anumite plante pot avea concentrații mai mari din anumite canabinoide și terpene decât altele. Acest lucru se datorează geneticii diferite a soiurilor.

INDICA VS. SATIVA: CARE ESTE DIFERENȚA?

Canabisul indica și Canabisul sativa sunt foarte diferite. Plantele Sativa cresc foarte mari, cu frunze înguste și de un verde deschis, având spații mari între ramuri. Pe de altă parte, plantele Indica sunt mai mici și stufoase, cu o culoare verde închis și cu distanțe internodale mici.

Pe lângă faptul că arată foarte diferit, plantele de canabis indica și sativa au și efecte foarte diferite; în general, sativele produc o euforie înălțătoare, în timp ce plantele indica sunt mai relaxante și mai sedative. Din păcate, studiile efectuate nu au explicat încă de ce există aceste diferențe, dar este foarte probabil să aibă legătură cu compoziția chimică diferită a celor două specii.

EFECTUL DE ANTURAJ

O mulțime de cercetări în domeniul canabisului se concentrează pe examinarea efectelor unor compuși izolați. Și, deși acest lucru ne lămurește anumite curiozități legate de acești compuși, a ridicat și o mulțime de întrebări cu privire la proprietățile unice ale canabisului.

Termenul "efectul de anturaj" a fost descris pentru prima dată de Raphael Mechoulam, un cercetător important din domeniul canabisului din Israel. În 1998, Mechoulam și o echipă de colegi au descris efectul de anturaj în lucrarea^[1] publicată în Jurnalul European de Farmacologie. Lucrarea a arătat cum efectele canabisului nu sunt influențate doar de substanțele chimice individuale din canabis, ci și de modul în care aceste substanțe chimice interacționează în interiorul corpului.

Un exemplu simplu al efectului de anturaj poate fi observat în interacțiunea dintre THC și CBD. Numeroase studii au arătat că CBD-ul poate reduce^[2] unele dintre efectele psihoactive ale THC-ului, prin limitarea capacității chimice de a se lega de receptorii CB1 din creier și corp. În acest sens, CBD-ul poate ajuta la reducerea efectelor secundare negative ale THC-ului, cum ar fi anxietatea, paranoia, tulburările cognitive etc.

Alte exemple ale efectului de anturaj pot fi observate atunci când se compară efectele canabinoidelor sintetice izolate, cum ar fi, de exemplu, dronabinolul (THC sintetic pur) cu cele ale canabinoizilor naturali. Efectele dronabinolului s-au dovedit a fi foarte diferite de cele ale THC-ului, iar efectele sale secundare tind să fie mult mai intense și mai prelungite.

Acest lucru poate fi destul de greu de înțeles, având în vedere că dronabinolul este foarte asemănător THC-ului din punct de vedere structural. Cu toate acestea, diferențele puternice dintre efectele dronabinolului și cele ale THC-ului sunt probabil datorate efectului de anturaj, deoarece dronabinolul conține numai THC pur, în timp ce canabisul conține o mulțime de alte componente.

ÎNȚELEGEREA SISTEMULUI ENDOCANABINOID

Pentru a înțelege canabisul medicinal, este vital să înțelegem sistemul endocanabinoid - sistemul care mediază efectele canabisului în corpul nostru.

Când vorbim de sistemul endocanabinoid (ECS) ne putem referi la el ca la un sistem de reglare. De fapt, unele persoane consideră că acesta este principalul sistem homeostatic din organism, responsabil pentru menținerea unui echilibru atent care ne ajută corpul să funcționeze în cel mai optim mod posibil.

În principal, sistemul este compus din trei componente principale:

• Endocanabinoidele, precum anandamida și 2-AG. Acești compuși sunt asemănători canabinoidelor găsite în canabis, dar sunt produși în mod natural de către organism.

• Receptorii canabinoizi CB1 și CB2, care primesc endocanabinoidele. Receptorii CB1 se găsesc în concentrații mari în creier, în timp ce receptorii CB2 se găsesc în celulele imunitare.

• Enzimele, cum ar fi hidrolaza amidică a acidului gras și citocromul P450, care ajută la sinteza, transportul și metabolizarea canabinoizilor.

Organismul produce endocanabinoide ca răspuns la o gamă largă de factori, printre care se numără exercițiile fizice, stresul, timpul zilei și multe altele. De exemplu, când ne confruntăm cu un eveniment stresant, organismul nostru produce endocanabinoide pentru a ajuta la minimizarea efectelor negative ale stresului.

Aceste endocanabinoide sunt mai apoi transportate și activează anumiți receptori specifici. Pentru a putea vizualiza acest lucru, imaginează-ți că receptorii canabinoizi sunt lacăte, iar endocanabinoidele sunt cheile care deschid aceste lacăte. Când un endocanabinoid activează un receptor, acesta declanșează un răspuns specific în organism.

În prezent, cercetările arată că sistemul endocanabinoid este implicat într-o multitudine de procese corporale. Printre acestea se numără:

• Inflamația și durerea
• Starea de spirit și sexul
• Somnul
• Temperatura corpului și sistemul imunitar
• Digestia
• Răspunsul la stres

CANABISUL SUB FORMĂ DE MEDICAMENT

Sistemul endocanabinoid a fost descoperit în secolul XX, deoarece cercetătorii doreau să înțeleagă mecanismele prin care canabisul produce efectele psihoactive. Astăzi, ECS este considerat a fi o potențială țintă terapeutică pentru o mare varietate de afecțiuni, iar terapiile care au la bază canabisul devin din ce în ce mai populare.

Până în prezent, cea mai mare parte a cercetărilor din domeniul canabisului medicinal s-a concentrat asupra THC-ului și a CBD-ului. THC-ul este un agonist CB1, ceea ce înseamnă că se leagă direct de receptorii CB1. Când acest lucru se întâmplă, acesta oferă o gamă largă de efecte care variază în funcție de modul de administrare, cantitatea administrată, precum și de persoană și de sensibilitatea acesteia la canabis.

Pe de altă parte, CBD-ul este mult mai complicat. Spre deosebire de THC, CBD-ul nu are o afinitate mare pentru niciun receptor canabinoid. În schimb, are efecte asupra serotoninei, vaniloidei, GABA, gamma și o varietate de alți receptori. De fapt, a fost dovedit cum că CBD-ul acționează prin intermediul a 60 de căi moleculare diferite.

Ceea ce face canabisul medicinal este să folosească componentele din canabis pentru a restabili echilibrul sistemului endocanabinoid și, prin urmare, să amelioreze o varietate de afecțiuni și simptomele acestora.

Cu toate acestea, poate fi dificilă înțelegerea canabisului și a modului în care exercită o multitudine de efecte asupra organismului.

STUDII DESPRE MARIJUANA MEDICINALĂ

INFLAMAȚII

Există un număr mare de studii care arată că sistemul endocanabinoid joacă un rol cheie în **reglarea proceselor inflamatorii.^[3] Mai mult decât atât, studiile preliminare au arătat cum canabinoizii pot reduce în cazul animalelor inflamațiile^[4] asociate cu diverse probleme de sănătate. Un review din 2018^[5] sugerează potențialul pe care îl au canabinoizii în ameliorarea simptomelor de osteoartrită, prin catalizarea acțiunilor antiinflamatoare, analgezice și antinociceptive din sistemul endocanabinoid. Cu toate acestea, cercetătorii susțin că au fost efectuate doar câteva studii clinice privind siguranța și eficacitatea canabisului medicinal în acest domeniu.

DURERII

Sistemul endocanabinoid joacă, printre altele, un rol important în modul în care percepem și reacționăm la durere. Cercetările au descoperit receptori canabinoizi în locurile presinaptice^[6] din întregul sistem nervos central și periferic. Canabinoizii care acționează asupra acestor receptori pot modifica transmiterea semnalelor de durere. Prin urmare, canabinoidele au devenit un subiect de interes în tratarea unei largi varietăți de tipuri de durere, incluzând atât durerea nociceptivă cauzată de leziuni, cât și durerea neuropatică cauzată de afecțiuni precum scleroza multiplă.^[7]

AFECȚIUNILOR PIELII

Sistemul endocanabinoid este activ pe toată suprafața pielii^[8] și poate fi activat folosind produse cu administrare locală cu canabis, cum ar fi creme, balsamuri, uleiuri și multe altele. Această descoperire a dat naștere unei industrii uriașe de produse cu canabis cu administrare locală care pot ajuta la acnee, reacții alergice, dermatită, psoriazis și multe altele.

SĂNĂTATE MENTALĂ

Studiile efectuate asupra canabinoizilor în cazul afecțiunilor psihice sunt încă frustrant de limitate, deși studii preliminare au dovedit potențialul neuroprotector^[9] al canabinoizilor. Mai mult decât atât, canabinoizii sunt presupuși a promova neurogeneza^[10] (procesul de creare a celulelor cerebrale noi) în zone cheie ale creierului, zone care sunt asociate cu sănătatea mentală.

TUMORILOR

Unul dintre rolurile sistemului endocanabinoid este de a reglementa creșterea și moartea celulelor. În ultimii ani, acest lucru a favorizat o mulțime de discuții despre potențialul de utilizare al canabinoidelor în tratarea tumorilor. Deși cercetările sunt încă în stadii incipiente, acestea sugerează că terapiile cu canabinoide^[11] pot ajuta la reglarea creșterii și răspândirii tumorilor.

GREAȚA, VĂRSĂTURILE, APETITUL

Cercetările arată că atât THC-ul, cât și CBD^[12]-ul prezintă potențialul de a reduce greața^[13] și vărsăturile în cazul animalelor.

TULBURĂRI ALE SOMNULUI

Având în vedere efectele adesea sedative ale canabisului bogat în THC (în special în cantități mari), se consideră că acesta poate fi un somnifer valoros. Din păcate, în acest domeniul nu prea există studii de calitate. Cu toate acestea, există teorii despre efectele sedative și soporifice ale tulpinilor indica puternice, de exemplu, cei care doresc să-și accelereze călătoria spre lumea viselor ar putea lua în considerare canabisul bogat în THC pentru a-și ușura munca. CBD-ul este, de asemenea, studiat^[14] pentru potențialul său în acest domeniu, totuși rezultatele sunt încă neconcludente.

CUM SĂ ACCESEZI MARIJUANA MEDICINALĂ

Câteva țări din lume, cum ar fi Olanda, Luxemburg, Germania, Canada, Australia și multe state din SUA, au legalizat canabisul pentru uz medicinal. Programele medicinale destinate marijuanei în fiecare regiune, dintre cele menționate mai sus, sunt diferite. Cu toate acestea, în general, majoritatea țărilor au legalizat canabisul cu privire la o gamă de afecțiuni. Pacienții cu aceste afecțiuni vor trebui diagnosticați de un medic specialist, care le va prescrie canabis sau vor primi un card special destinat achiziționării de marijuana medicinală de la un dispensar sau de la o farmacie.

CUM SĂ UTILIZEZI MARIJUANA MEDICINALĂ

Marijuana medicinală este disponibilă în mai multe forme. Printre acestea se numără:

• Tincturi și uleiuri de canabis: Tincturile sunt fabricate din canabis macerat în alcool cu rezistență ridicată, în timp ce uleiurile folosesc un fel de ulei de transport (de obicei TCM, ulei de semințe de cânepă sau ulei de măsline). Aceste produse pot conține CBD, THC și orice alt compus găsit în canabis. Unele produse conțin și alte ingrediente, care ajută la ameliorarea unei anumite afecțiuni sau unui anumit simptom. Tincturile și uleiurile se administrează de obicei sub limbă, unde sunt absorbite prin membranele mucoase din gură și își fac efectul în aproximativ 15 minute.

• Preparate comestibile: Canabisul comestibil poate fi găsit sub diferite forme. Acestea pot conține doze mari de canabinoide, care trebuie descompuse în tractul digestiv pentru a-și produce efectele. Acest lucru poate până la o oră, câteodată chiar și mai mult, dar oferă o eliberare de lungă durată a canabisului în organism.

• Capsule: Capsulele de canabis conțin o singură doză de ulei de canabis. Acestea trebuie să fie înghițite și, asemenea produselor comestibile, trebuie să fie descompuse de sistemul digestiv pentru a-și produce efectele.

• Produse cu administrare locală: Produsele cu canabis cu administrare locală, precum cremele și balsamurile, se aplică direct pe piele. Acestea pot conține o gamă largă de alte ingrediente, care ajută la combaterea simptomelor inflamației, mâncărimii, roșeții, durerii, acneii, erupțiilor și multe altele. Produsele cu canabis cu aplicare locală își fac efectele în aproximativ 10 minute. Canabinoidele din aceste produse oferă o alinare locală, fără a pătrunde în fluxul sanguin.

• Floarea de canabis: Florile uscate de canabis sunt bogate în tricomi, care conțin canabinoide, terpene și alți compuși care dau canabisului proprietăților sale medicinale unice. Aceste flori sunt de obicei fumate sau vaporizate, dar pot fi și infuzate în uleiuri, unt și multe altele. Plantele medicinale de canabis pot fi cultivate din semințe sau din clone, în funcție de disponibilitate și de configurația încăperii de creștere.

• Concentrate: Concentratele de canabis se obțin prin extragerea componentelor-cheie din materialul vegetal de canabis pentru a crea un extract puternic. Aceste extracte au numeroase nume diferite, printre care se numără cel de hash, ulei, dabs și multe altele. Acestea sunt în mod obișnuit vaporizate cu ajutorul unui vaporizator sau folosind pipe speciale, dar pot fi, de asemenea, fumate sau adăugate în comestibile.

• Plasturi transdermici: Plasturii transdermici cu canabis, după cum sugerează și numele, sunt plasturi cu aplicare locală, care eliberează canabinoide prin piele și în sânge. Acest lucru le diferențiază de alte produse cu aplicare locală, deoarece oferă o eliberare constantă și de lungă durată a canabinoidelor în sistem.

CUM SE ADMINISTREAZĂ CANABISUL MEDICINAL

Administrarea este foarte importantă atunci când vine vorba de utilizarea canabisului medicinal. Din păcate, canabisul afectează oamenii în mod foarte diferit, deci nu există încă îndrumări stricte privind modul în care pot fi măsurate corect cantitățile aplicabile de canabis.

Atunci când se utilizează THC, pacienții pot simți o alinare după administrarea unei microdoze de 2,5 mg. De fapt, tendința de microdozare a devenit foarte populară, deoarece permite pacienților să găsească o ameliorare a simptomelor fără efectele puternice, psihoactive, pe care THC-ul le provoacă în doze mai mari. Cu toate acestea, unii pacienți pot avea nevoie de doze mai mari pentru a se bucura de efectele benefice.

De asemenea, administrarea de CBD diferă de la persoană la persoană și, de obicei, sunt necesare câteva încercări și erori pentru a găsi doza potrivită. De obicei, pacienților le este recomandat să înceapă cu doze mici de CBD, pe care să le mărească cu timpul. Ideea de bază este de a progresa încet la o doză care oferă cele mai multe beneficii, fără a produce efecte secundare.

Din păcate, când vine vorba de dozarea altor canabinoide, precum CBN, CBG și CBC, există și mai puține informații, deoarece acești compuși nu au fost studiați precum THC-ul și CBD-ul.