Articole GRATUITE incluse
Amount exceeded
În acest articol, vom analiza în detaliu marijuana medicinală și tot ce trebuie să știi despre aceasta.
Conținut:
Canabisul conține sute de molecule importante. Multe dintre aceste substanțe chimice, inclusiv THC-ul și CBD-ul, prezintă potențial în studiile științifice și rapoartele anecdotice. Află cum funcționează mai exact marijuana medicinală, dacă creează dependență și dacă provoacă efecte secundare.
Marijuana medicinală și marijuana recreativă sunt în esență același produs, utilizat în scopuri diferite. Florile de canabis conțin concentrații ridicate din diferite substanțe, cum ar fi THC-ul și CBD-ul, pe care cercetătorii le explorează în laborator.
Atunci când sunt utilizate pentru un scop specific, multe dintre aceste molecule par promițătoare în studiile pe celule și pe animale, dar și într-un număr limitat de studii pe oameni.
Deși rapoartele anecdotice afirmă că unii oameni se bucură de multe beneficii în urma utilizării marijuanei medicinale, fumatul de iarbă cu siguranță nu vindecă bolile ca prin minune.
Pacienții care utilizează marijuana medicinală consumă canabisul într-o varietate de moduri, printre care se numără vaparea de flori și extracte brute, consumul de produse comestibile sau administrarea de uleiuri sublinguale.
Lipsa datelor disponibile contestă în mod serios validitatea rapoartelor anecdotice aparent miraculoase, referitoare la marijuana medicinală. Deși oamenii de știință cercetează canabisul în profunzime de mai bine de un secol, decenii de interdicție ne-au împiedicat să înțelegem mai bine planta și efectele sale medicinale.
În prezent, Drug Enforcement Agency (DEA) din Statele Unite clasifică marijuana ca fiind un drog de tip I[1], alături de LSD, heroină și mescalină. Prin definiție, substanțele din această categorie nu au în prezent o utilizare medicinală acceptată și prezintă un potențial ridicat de abuz. Această listă contrazice utilizarea curentă a plantei în țară, unde cetățenilor li se prescrie canabis pentru afecțiuni medicale în 36 de state. Consumul de canabis este, de asemenea, încă interzis din punct de vedere tehnic de legislația UE, în timp ce unele țări membre și-au legalizat utilizarea în anumite condiții.
Canabisul este un gen de plantă înfloritoare care aparține familiei Cannabaceae, împreună cu hameiul și arborii Celtis. Plantele de canabis sunt dioice (ele dezvoltă în mod separat plante de sex masculin și plante de sex feminin), iar majoritatea produselor de canabis pe care le consumăm, fie în scopuri recreaționale, fie în scopuri medicinale, provin din florile plantelor de sex feminin.
Există o mulțime de discuții referitoare la adevărata taxonomie a plantelor de canabis. Cu toate acestea, plantele de canabis sunt împărțite, în general, în următoarele specii: canabis indica, canabis sativa și canabis ruderalis.
Planta de canabis conține peste 400 de compuși chimici diferiți. Peste 100 dintre aceștia sunt canabinoide, compuși care pot acționa direct sau indirect asupra receptorilor canabinoizi.
Cele mai cunoscute două componente ale canabisului sunt THC-ul (tetrahidrocanabinol) și CBD-ul (cannabidiol). THC-ul este componenta principală găsită în marijuana și este cea care îi conferă efectele psihoactive. CBD-ul, pe de altă parte, se găsește în concentrații mai mari la soiurile de cânepă sau de canabis care au fost cultivate în mod special pentru a fi bogate în canabinoizi.
Pe lângă canabinoide, canabisul conține și alți compuși vitali, cum ar fi terpenele. Acestea se găsesc în uleiurile esențiale ale plantei și joacă un rol vital în aromele unice pe care le emană canabisul.
Fiecare plantă de canabis va avea propria sa compoziție chimică. De exemplu, anumite plante pot avea concentrații mai mari din anumite canabinoide și terpene decât altele. Acest lucru se datorează geneticii diferite a soiurilor.
O mulțime de cercetări în domeniul canabisului se concentrează pe examinarea efectelor unor compuși izolați. Și, deși acest lucru ne lămurește anumite curiozități legate de acești compuși, a ridicat și o mulțime de întrebări cu privire la proprietățile unice ale canabisului.
Termenul "efectul de anturaj" a fost descris pentru prima dată de Raphael Mechoulam, un cercetător important din domeniul canabisului din Israel. În 1998, Mechoulam și o echipă de colegi au descris efectul de anturaj în lucrarea[2] publicată în Jurnalul European de Farmacologie. Lucrarea a arătat cum efectele canabisului nu sunt influențate doar de substanțele chimice individuale din canabis, ci și de modul în care aceste substanțe chimice interacționează în interiorul corpului.
Un exemplu simplu al efectului de anturaj poate fi observat în interacțiunea dintre THC și CBD. Numeroase studii au arătat că CBD-ul poate reduce[3] unele dintre efectele psihoactive ale THC-ului, prin limitarea capacității chimice de a se lega de receptorii CB1 din creier și corp.
Alte exemple ale efectului de anturaj pot fi observate atunci când se compară efectele canabinoidelor sintetice izolate, cum ar fi, de exemplu, dronabinolul (THC sintetic pur) cu cele ale canabinoizilor naturali. Efectele dronabinolului s-au dovedit a fi foarte diferite de cele ale THC-ului, iar efectele sale secundare tind să fie mult mai intense și mai prelungite.
Acest lucru poate fi destul de greu de înțeles, având în vedere că dronabinolul este foarte asemănător THC-ului din punct de vedere structural. Cu toate acestea, diferențele puternice dintre efectele dronabinolului și cele ale THC-ului sunt probabil datorate efectului de anturaj, deoarece dronabinolul conține numai THC pur, în timp ce canabisul conține o mulțime de alte componente.
Pentru a înțelege canabisul medicinal, este vital să înțelegem sistemul endocanabinoid - sistemul care mediază efectele canabisului în corpul nostru.
Când vorbim de sistemul endocanabinoid (ECS) ne putem referi la el ca la un sistem de reglare. De fapt, unele persoane consideră că acesta este principalul sistem homeostatic din organism, responsabil pentru menținerea unui echilibru atent care ne ajută corpul să funcționeze în cel mai optim mod posibil.
În principal, sistemul este compus din trei componente principale:
Organismul produce endocanabinoide ca răspuns la o gamă largă de factori, printre care se numără exercițiile fizice, stresul, timpul zilei și multe altele. De exemplu, când ne confruntăm cu un eveniment stresant, organismul nostru produce endocanabinoide pentru a ajuta la minimizarea efectelor negative ale stresului.
Aceste endocanabinoide sunt mai apoi transportate și activează anumiți receptori specifici. Pentru a putea vizualiza acest lucru, imaginează-ți că receptorii canabinoizi sunt lacăte, iar endocanabinoidele sunt cheile care deschid aceste lacăte. Când un endocanabinoid activează un receptor, acesta declanșează un răspuns specific în organism.
În prezent, cercetările arată că sistemul endocanabinoid este implicat într-o multitudine de procese corporale. Printre acestea se numără:
Inflamația și durerea | Starea de spirit și sexul |
Somnul | Temperatura corpului și sistemul imunitar |
Digestia | Răspunsul la stres |
Inflamația și durerea | Starea de spirit și sexul | Somnul |
Temperatura corpului și sistemul imunitar | Digestia | Răspunsul la stres |
Sistemul endocanabinoid a fost descoperit în secolul XX, deoarece cercetătorii doreau să înțeleagă mecanismele prin care canabisul produce efectele psihoactive. Astăzi, ECS este considerat a fi o potențială țintă terapeutică pentru o mare varietate de afecțiuni, iar terapiile care au la bază canabisul devin din ce în ce mai populare.
Până în prezent, cea mai mare parte a cercetărilor din domeniul canabisului medicinal s-a concentrat asupra THC-ului și a CBD-ului. THC-ul este un agonist CB1, ceea ce înseamnă că se leagă direct de receptorii CB1. Când acest lucru se întâmplă, acesta oferă o gamă largă de efecte care variază în funcție de modul de administrare, cantitatea administrată, precum și de persoană și de sensibilitatea acesteia la canabis.
Pe de altă parte, CBD-ul este mult mai complicat. Spre deosebire de THC, CBD-ul nu are o afinitate mare pentru niciun receptor canabinoid. În schimb, are efecte asupra serotoninei, vaniloidei, GABA, gamma și o varietate de alți receptori. De fapt, a fost dovedit cum că CBD-ul acționează prin intermediul a 60 de căi moleculare diferite.
Ceea ce face canabisul medicinal este să folosească componentele din canabis pentru a restabili echilibrul sistemului endocanabinoid și, prin urmare, să amelioreze o varietate de afecțiuni și simptomele acestora.
Cu toate acestea, poate fi dificilă înțelegerea canabisului și a modului în care exercită o multitudine de efecte asupra organismului.
CBD-ul pare să funcționeze bine fără THC. Mulți oameni raportează rezultate bune atunci când utilizează produse din ulei CBD, care conțin doar urme nesesizabile de THC.
Unii pacienți și unele companii susțin izolarea canabinoizilor pentru efectele lor individuale, în speranța de a obține doze mari de molecule izolate. Deși unii oameni raportează un succes atunci când folosesc această metodă, studiile emergente indică spre beneficiile utilizării întregii plante, așa cum aceasta poate fi regăsită în natură.
Florile de canabis conțin peste 100 de canabinoizi și peste 200 de terpene. Deși acești compuși oferă propriile lor efecte atunci când sunt izolați, aceștia par să lucreze și împreună, creând un efect anturaj[4]. Studiile în curs sugerează faptul că există o sinergie între terpene și canabinoizi, lucru care creează rezultate mai bune. Acest lucru indică faptul că CBD-ul și THC-ul lucrează bine împreună (dar și separat).
O viziune comună a început să ia amploare, unde oamenii consideră că CBD-ul este molecula medicinală non-psihoactivă, iar THC-ul este componenta psihoactivă „distractivă”. Cu toate acestea, acest lucru este departe de adevăr. Multe studii în desfășurare explorează și potențialul medicinal al THC-ului.
Acțiunea și investițiile companiilor farmaceutice dovedesc că THC-ul este un canabinoid medicinal principal. De exemplu, Insys Therapeutics a creat o formă sintetică de THC, cunoscută sub numele de dronabinol.
Interesant este faptul că Food and Drug Administration (FDA) din Statele Unite a aprobat medicamentul ca fiind sigur și eficient pentru anorexia indusă de HIV/SIDA[5] și pentru greața și vărsăturile provocate de chimioterapie[6].
DEA a mutat, de asemenea, dronabinolul din categoria de droguri de tip I, în categoria de tip II, lăsând totuși canabisul blocat în categoria cea mai restrictivă.
Există un număr mare de studii care arată că sistemul endocanabinoid joacă un rol cheie în reglarea proceselor inflamatorii.[7] Mai mult decât atât, studiile preliminare au arătat cum canabinoizii pot reduce în cazul animalelor inflamațiile[8] asociate cu diverse probleme de sănătate. Un review din 2018[9] sugerează potențialul pe care îl au canabinoizii în ameliorarea simptomelor de osteoartrită, prin catalizarea acțiunilor antiinflamatoare, analgezice și antinociceptive din sistemul endocanabinoid. Cu toate acestea, cercetătorii susțin că au fost efectuate doar câteva studii clinice privind siguranța și eficacitatea canabisului medicinal în acest domeniu.
Sistemul endocanabinoid joacă, printre altele, un rol important în modul în care percepem și reacționăm la durere. Cercetările au descoperit receptori canabinoizi în locurile presinaptice[10] din întregul sistem nervos central și periferic. Canabinoizii care acționează asupra acestor receptori pot modifica transmiterea semnalelor de durere. Prin urmare, canabinoidele au devenit un subiect de interes în tratarea unei largi varietăți de tipuri de durere, incluzând atât durerea nociceptivă cauzată de leziuni, cât și durerea neuropatică cauzată de afecțiuni precum scleroza multiplă.[11]
Sistemul endocanabinoid este activ pe toată suprafața pielii[12] și poate fi activat folosind produse cu administrare locală cu canabis, cum ar fi creme, balsamuri, uleiuri și multe altele. Această descoperire a dat naștere unei industrii uriașe de produse cu canabis cu administrare locală care pot ajuta la acnee, reacții alergice, dermatită, psoriazis și multe altele.
Studiile efectuate asupra canabinoizilor în cazul afecțiunilor psihice sunt încă frustrant de limitate, deși studii preliminare au dovedit potențialul neuroprotector[13] al canabinoizilor. Mai mult decât atât, canabinoizii sunt presupuși a promova neurogeneza[14] (procesul de creare a celulelor cerebrale noi) în zone cheie ale creierului, zone care sunt asociate cu sănătatea mentală.
Unul dintre rolurile sistemului endocanabinoid este de a reglementa creșterea și moartea celulelor. În ultimii ani, acest lucru a favorizat o mulțime de discuții despre potențialul de utilizare al canabinoidelor în tratarea tumorilor. Deși cercetările sunt încă în stadii incipiente, acestea sugerează că terapiile cu canabinoide[15] pot ajuta la reglarea creșterii și răspândirii tumorilor.
Cercetările au evidențiat o legătură între THC și CBD[16] și greață și vărsături[17] la modelele animale.
Având în vedere efectele adesea sedative ale canabisului bogat în THC (în special în cantități mari), se consideră că acesta poate fi un somnifer valoros. Din păcate, în acest domeniul nu prea există studii de calitate. Cu toate acestea, există teorii despre efectele sedative și soporifice ale tulpinilor indica puternice, de exemplu, cei care doresc să-și accelereze călătoria spre lumea viselor ar putea lua în considerare canabisul bogat în THC pentru a-și ușura munca. CBD-ul este, de asemenea, studiat[18] pentru potențialul său în acest domeniu, totuși rezultatele sunt încă neconcludente.
Câteva țări din lume, cum ar fi Olanda, Luxemburg, Germania, Canada, Australia și multe state din SUA, au legalizat canabisul pentru uz medicinal. Programele medicinale destinate marijuanei în fiecare regiune, dintre cele menționate mai sus, sunt diferite. Cu toate acestea, în general, majoritatea țărilor au legalizat canabisul cu privire la o gamă de afecțiuni. Pacienții cu aceste afecțiuni vor trebui diagnosticați de un medic specialist, care le va prescrie canabis sau vor primi un card special destinat achiziționării de marijuana medicinală de la un dispensar sau de la o farmacie.
Consumul de canabis în scop medical este încă ilegal în majoritatea țărilor europene, dar unele guverne au început să aibă legi mai blânde în ceea ce privește restricționarea medicamentelor pe bază de canabis. Acestea sunt adesea creații brevetate și sintetice care imită efectele canabisului. Câteva legislații permit consumul de flori, deși acestea nu sunt atât de frecvente.
Astfel de produse includ:
Marijuana medicinală este disponibilă în mai multe forme. Printre acestea se numără:
Administrarea este foarte importantă atunci când vine vorba de utilizarea canabisului medicinal. Din păcate, canabisul afectează oamenii în mod foarte diferit, deci nu există încă îndrumări stricte privind modul în care pot fi măsurate corect cantitățile aplicabile de canabis.
Atunci când se utilizează THC, pacienții pot simți o alinare după administrarea unei microdoze de 2,5 mg. De fapt, tendința de microdozare a devenit foarte populară, deoarece permite pacienților să găsească o ameliorare a simptomelor fără efectele puternice, psihoactive, pe care THC-ul le provoacă în doze mai mari. Cu toate acestea, unii pacienți pot avea nevoie de doze mai mari pentru a se bucura de efectele benefice.
De asemenea, administrarea de CBD diferă de la persoană la persoană și, de obicei, sunt necesare câteva încercări și erori pentru a găsi doza potrivită. De obicei, pacienților le este recomandat să înceapă cu doze mici de CBD, pe care să le mărească cu timpul. Ideea de bază este de a progresa încet la o doză care oferă cele mai multe beneficii, fără a produce efecte secundare.
Din păcate, când vine vorba de dozarea altor canabinoide, precum CBN, CBG și CBC, există și mai puține informații, deoarece acești compuși nu au fost studiați precum THC-ul și CBD-ul.
La fel ca toate medicamentele, canabisul vine la pachet cu propriul set de efecte secundare. Spre deosebire de opioide și alte medicamente care sunt asociate cu supradoze frecvente, canabisul nu suprimă centrul de respirație din creier. Prin urmare, cazurile de supradozaj din cauza canabisului sunt aproape inexistente.
Cu toate acestea, canabisul poate afecta oamenii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Există preocupări majore cu privire la consumul de canabis în rândul adolescenților și cu privire la modul în care planta poate avea un impact negativ asupra creierului în curs de dezvoltare[19].
Efectele secundare ale canabisului diferă în funcție de canabinoidul principal din joc. De exemplu, atât THC-ul, cât și CBD-ul, produc efecte secundare foarte diferite.
Posibilele efecte secundare ale THC-ului includ:
Ochi roșii | Gură uscată |
Memorie afectată | Anxietate |
Paranoia | Panică |
Creșterea ritmului cardiac | Reducerea timpul de reacție |
Probleme de coordonare |
Ochi roșii | Gură uscată | Memorie afectată |
Anxietate | Paranoia | Panică |
Creșterea ritmului cardiac | Reducerea timpul de reacție | Probleme de coordonare |
Posibilele efecte secundare ale CBD-ului includ:
Amețeli | Diaree |
Pierdere în greutate | Oboseală |
Modificări ale poftei de mâncare | Somnolență |
Amețeli | Diaree | Pierdere în greutate |
Oboseală | Modificări ale poftei de mâncare | Somnolență |
Consumatorii de marijuana medicală pot deveni dependenți de canabis, deși riscul este considerat, în general, scăzut. Dependența de iarbă poate avea un impact asupra sistemului de recompensare al creierului și poate crea chiar și modificări la nivelul sistemului de eliberare a dopaminei[20] - o rețea responsabilă de sentimentele de satisfacție.
Studiile arată că există o creștere a consumului de marijuana[21] în statele americane care au adoptat măsuri pentru legalizarea canabisului recreativ. Datele sugerează că o mare parte a consumatorilor de canabis, atât în cazul adulților, cât și în cazul tinerilor, prezintă un risc semnificativ[22] de a dezvolta o dependență, chiar dacă nu utilizează canabis atât de des inițial.
Cu toate acestea, legalizarea marijuanei în aceste zone pare să reducă cazurile de supradoze fatale de opiacee[23].
La fel ca în cazul dependenței de orice altă substanță, dependența de marijuana se manifestă prin utilizarea cronică a plantei, sentimentele de dependență și chiar simptome de sevraj[24].
Cea mai mare parte a acestor cercetări se concentrează pe dependența de canabis în ceea ce privește canabisul cu conținut ridicat de THC, dar cercetătorii încearcă, în prezent, să descopere dacă CBD-ul[25] poate ajuta oamenii să combată cu adevărat dependența, existând studii[26] care se axează în principal pe dependența de cocaină și metamfetamină.
Marijuana medicinală este încă într-o fază incipientă. Pe măsură ce interdicțiile continuă să se ridice în întreaga lume, oamenii de știință sunt capabili să sondeze canabisul mai în profunzime și să-l înțeleagă mai bine. Pe măsură ce cercetătorii încep să dezvăluie efectele altor sute de canabinoizi și terpene și modul în care acestea sinergizează, putem spera să vedem un salt uriaș înainte.
CBD-ul și THC-ul arată promițător, dar reprezintă doar o porțiune mică din cocktailul chimic din canabis. În viitor, este posibil să vedem amestecuri personalizate de canabinoizi și terpene, adaptate de la persoană la persoană, în funcție de nevoile fiecăruia dintre noi.